Roger Robinson este un poet și un muzician născut în Trinidad, care locuiește în Brixton. L-am descoperit prin colaborările sale cu Kevin Martin, cunoscut ca The Bug. Alături de cântăreața și designerul de modă Kiki Hitomi, a format King Midas Sound (KMS), un trio rock al iubitorilor de dub contemporan. Călătorește cam prin toată lumea în turnee alături de această trupă și participă prezentându-și versurile la evenimente deosebite.

IM: Bună ziua, domnule Roger Robinson! Ai putea, te rog, să vorbești despre discul tău de poezie dub de pe "Jahtari - Dis Ah Side of Town". Mi-a plăcut chiar foarte mult și aș vrea să fie ascultat de cât de mulți oameni fiindcă e o realizare uimitoare iar lumea trebuie să se deschidă acestui gen mai mult.

Toate vocile grozave ale lui Linton Kwesi Johnson, Mutabaruka și Benjamin Zephaniah sau ale personalităților contemporane ca tine, The Spaceape, Rider Shafique, Jabu și Gaika, ar trebui să fie lăudate chiar și numai pentru poezia scrisă.

RR: "Dis Side Ah Town" a fost un disc care mi-a stat pe creier de câțiva ani, de la protestele din Londra din 2011. Când Jan de la Jahtari Records m-a invitat să fac un album de poezie dub am știut că aceasta este platforma potrivită pentru așa ceva.

Mă gândeam cum aș putea să fac un disc care să pună oamenii să se gândească la probleme care m-ar deranja pe mine și, în același timp, să se fie și distrați. Poezia dub, ca formă, a fost perfectă pentru așa ceva deoarece are tradiție și s-a confruntat de-a lungul istoriei cu probleme sociale și politice, așa că a avut sens.

 

IM: A fost un an foarte productiv, plus că în curând iese și Edition 1 de la King Midas Sound. Cum a fost să înregistrezi acest LP și apoi să-l duci mai departe pe scenă? Cunosc și admir diferența subtilă dintre KMS pe disc și live, cu toate că tu, Kevin și Kiki nu ați fost pe scenă în România, încă. L-am văzut pe Martin, The Bug, cu Flowdan acum ceva vreme, în București. A fost una din acele apariții pe scenă în care sistemul audio l-a călcat pe nervi.

RR: Edition 1 a fost scrisă când și viața fiului meu și a fiului lui Kevin au fost în pericol. Cred că Edition 1 are acea emoție crudă pe care amândoi am simțit-o în acel moment. Pe scenă e vorba de o producție și o ofertă diferită deoarece în mediul live se pun alte întrebări, spre deosebire de mediul de ascultare personal. Nu doream să pierdem acea substanță de emoție brută, însă există o diferență în ce privește amplificarea. Sunetul este adevărata diferență, live. Este mai puțin subtil dar cel puțin la fel de puternic.

IM: Când iese viitoarea ta carte? Este o culegere de recomandări precum Tao Te Ching, cum bănuiesc eu, sau e un roman?

 

RR: Vorbești despre cartea de sfaturi pentru artiști nu? Am luat o scurtă pauză de la scrisul de cărți pentru a mă concentra mai mult pe proiecte muzicale, dar sfaturile vor continua pe Twitter. Când va ieși cu adevărat o carte, va fi, probabil, o compilare cu toate sfaturile sau cele mai bune 200 de sfaturi întâlnite, să vedem.

Am început o conferință bazată pe mesajul "Unlocking your Creativity" (Găsirea Creativității din Tine) și am mai susținut câteva până acum iar oamenii par a invăță multe din ele. Urmează să mai fie una în Amsterdam, în ianuarie.

Sunt entuziasmat să particip la așa ceva și va apărea și o carte la un moment dat, deocamdată nu pot spune când.

IM: Roger, povestește despre interviurile tale Walk & Talk (Plimbă-te și discută) din Brixton. Și mie îmi plac acest tip de discuții la fel cum văd că și ție îți plac mult. Spune-ne despre setea ta pentru aceste conversații de schimb cultural și despre întregul concept.

RR: Nu este ceva teorie complicată. Îmi place arta și artiștii așa că vorbitul cu ei este distractiv și interesant pentru mine așa că, prin extensie, sper că este distractiv și interesant și pentru altcineva.

IM: Poți să ne spui puțin cum vezi tu cinemaul? Ai vreun scenarist preferat? Eventual regizor?

Talentul tău, arta ta, sunt acestea strâns legate de filme? Ți-am văzut câteva videoclipuri și simt că ții la simboluri sau îți place să colaborezi cu artiști din mediul cinematografic care transformă simboluri și metafore.

RR: Îmi plac cu adevărat documentarele: Hoop Dreams, When We Were Kings și Four Little Girls sunt printre preferatele mele. Câteva din filmele preferate sunt The Lives Of Others, Central Station și City Of God. Unul din scenariștii mei preferați este Charlie Kaufman.

Nu sunt sigur dacă fac conexiunea în mod conștient între munca mea și filme, însă când scriu gândesc în termeni narativi și de imagine datorită legăturii mele cu poezia. De acolo vin și simbolurile, vin din poezie.

IM: Câteva întrebări personale: Cum este familia ta? Cum te încurajează și cum te susțin? Cum te simți când ești în turnee sau departe de ei? În ce crezi? Dumnezeu, Jah sau altceva? Planeta Pământ?

Iubesc melodia de la KMS, "Earth A Kill Ya".

RR: Familia este foarte încurajatoare. Am un fiu mic ce are 2 ani acum. Este greu să-i las când mă duc în turnee, dar soția este obișnuită și mă sprijină. Cel mai greu este că mi se face dor de casă, de ei. Când eram mai tânăr aveam o filosofie Rastafariană (constând în faptul că nu fumez iarbă și nu cred că Haile Selassie este un zeu). Sunt creștin de religie. Earth a Kill Ya vine din filosofia mea Rastafariană.

IM: Sunt un iubitor al filmele de referință despre reggae. Ce părere ai despre ficțiunile remarcabile din regiunia Mării Caraibelor, precum The Harder They Come, Rockers, Babylon, Smile Orange sau altele mai moderne ca Cool Running, Dancehall Queen, Home Again și Shootas?

RR: Iubesc filmele din Caraibe, unele sunt atât de proaste încât devin bune într-un fel cult. Rockers este un film ce-mi oferă cele mai multe informații în ce privește arta și estetica.

În Rockers sunt prezenți toți giganții reggae-ului înainte ca aceștia să devină mari, iar simțul modei este irefutabil. The Harder They Come este un clasic și Jimmy Cliff este foarte tare în el air coloana sonoră este grozavă. Celelalte filme la care ai făcut referire au fost oarecum interesante, cu câteva replici grozave.

IM: Există vreo diferență între munca cu Kevin Martin ca The Bug și colaborarea cu el în King Midas Sound?

Ați scos împreună câteva piese spre sfârșitul anilor ’90 și mai recent, la London Zoo. Am impresia că de când s-a format, KMS s-a concentrat pe colaborarea cu voci asemănătoare ca a ta și al lui Kiki. Asta simt când ascult piesele Save Me și Rise Up de pe discul Angels and Devils. Cum ți se pare acest LP?

RR: Lucrând cu Kevin la The Bug a fost diferit, în sensul că mergeam la muncă, îmi făceam treaba și luam notițe de la el. Pe când, cu King Midas Sound petreceam mult timp împreună consturind idei. Ascultam reggae non stop, vorbeam despre lucruri care ne plac. Am înregistrat lucruri bazate pe acele idei, le testam, ne regrupam până veneam cu un sunet ce ne plăcea amândurora. Așa că eram acolo, o componentă integrală în formarea KMS, dar nu și pentru proiectul The Bug.

IM: Ce simți când asculți ceea ce ai creat cu Kevin cât timp el făcea albume Techno Animal? Știu că tu aveai o tehnică mai aproape de rap.

RR: Încă îmi plac câteva. Dead Man’s Curse încă sună proaspăt. Pur și simplu am explorat lucruri diferite la scurt timp după și nu mi-e deloc rușine de asta sub nici o formă.

IM: Cum vezi colaborările și colaboratorii? Asculți muzica colaboratorilor lui Mr. Martin, precum Flowdan, Warrior Queen, Daddy Freddy, Roots Manuva, Miss Red, Grouper, Dylan Carson of Earth, Gonjasufi, Manga și Death Grips? Cum a fost să lucrezi cu Christian Fennesz?

Kitra_1.jpg

RR:  Pentru mine colaborarea este construită din entități diferite ce trebuie să se unească și să creeze o întreagă nouă entitate. Dacă nu ar face-o, colaborarea ar fi fără rost, redundantă. Sunt un mare fan al tuturor colaboratorilor lui The Bug. Toți sunt foarte buni în cariera lor solo. Mi-au plăcut foarte mult Gonja, Dylan, Grouper, Death Grips, Roots Manuva și Daddy Freddy încă dinainte ca ei să lucreze cu Kevin. Pe restul i-am cunoscut prin Kevin și am devenit fani.

Colaborarea cu Fennesz a decurs atât de ușor încât parcă ar fi fost al patrulea membru KMS de la început. Este un muzician super profesionist așa că totul a mers fără probleme. Atât Kevin cât și eu eram mari fani de-ai lui de dinainte de a-i cere să colaboreze.

Comment