BBF: "Am fost implicați în proiecte cu niște companii mari, unde am avut impresia că tu, ca artist, nu contezi... deci cu timpul observi că cele mai faine colaborări sunt continue și implică relații personale, pentru că, odată ce ai lucrat cu o companie mare, știi și tu, oamenii, șefii se schimbă. Totul se poate modifica într-o secundă și tot așa..."

În 2015 Festivalul Telekom Electronic Beats a adăugat Bucureștiul pe harta orașelor din Europa. Inertia Movement și Sound Hub au avut ocazia să stea de vorbă cu Brandt Brauer Frick înaintea concertului lor de la ”Atelierul de Producție”. Cu sprijinul TELEKOM Romania.

Brandt Brauer Frick este un trio german din Berlin cu o identitate și filozofie aparte a sunetului. Muzica lor electronică poate fi caracterizată de oscilații poliritmice neașteptate și de improvizații făcute cu sintetizoare, acestea generând sunete electronice foarte prezente și imprevizibile.

Nu e chiar rația obișnuită de muzică electronică ci o interacțiune live dintre om și instrument/mașinărie ce împinge limitele muzicii și al performance-ului mai departe, totul în contextul aprecierii moștenirii generale a sunetului. Dacă ar trebui să încadrăm într-un gen muzica celor de la Brandt Brauer Frick am acoperi ritmuri clasice, acoustice, jazz și early jazz îmbinate cu muzică dance electronică cu accente calde și emoționale într-un stil inteligent.

Până în prezent au lansat 3 albume și o compilație DJ-Kicks:”You Make Me Real” în 2010, ”Mr. Machine” în 2011 și ”Miami” în 2013. Au mai concertat la festivale organizate fain precum ”Worldwide” în Franța și ”Dimensions” în Croația. Își descriu muzica aidoma unui ”gând provocat, greu de pus la pământ, fluid, uneori contradictoriu. Muzică să îți antreneze creierul și să îți miște sufletul”.

Următorul lor album va fi lansat în luna Mai a acestui an și e o colaborare cu Beaver Sheppard care adaugă, prin vocea lui, la spontaneitatea muzicii elemente de punk, aproape o atitudine de contra-cultura și un spirit de unitate.

SoundHub: Salut, sunt Elena de la SoundHub - suntem o comunitate entuziastă de iubitori de muzică, un semi-accelerator și spațiu de creație pentru artiști.

Inertia Movement: Sunt Ciprian de la Inertia Movement. E un proiect pe care l-am început acum 5 ani în Dublin. Susținem artiști, label-uri, un sound diferit și o viziune diferită asupra sunetului. Facem blogging și câteva emisiuni. Scopul nostru este să sprijinim artiștii locali și globali, dar și să prezentăm diferitele viziuni despre sound-ul care există.

 

TRAI

SH: PENTRU CĂ SOUNDHUB SPRIJINĂ OAMENII TINERI SĂ ÎȘI CONSTRUIASCĂ O CARIERĂ ÎN INDUSTRIA MUZICALĂ, AȘ VREA SĂ VĂ ÎNTREB CE JOB-URI AȚI AVUT ÎNAINTE SĂ FACEȚI MUZICĂ?

Beaver Sheppard: O, din grădiniță până la clasa a cincea am livrat ziarul. Am făcut banii ăia din care mi-am cumpărat cărti de hockey pe care le-am vândut prietenilor. Când era bine era bine de tot, de tot, când nu era bine era deloc deloc, să nu-ți uiți banii acolo! Am făcut filme porno pentru câțiva ani și acum... fac asta cu tipii ăștia și fac o salată Cezar extraordinară! Foarte bună salată Cezar!

Paul Frick: Chiar face! E un pic diferit pentru toți. Pentru mine e puțin asemenea lui Beaver, dar totuși diferit. Eu am făcut muzică, doar muzică. Am făcut studii și când le-am terminat - nu puteam să trăiesc din asta, așa că am lucrat o perioadă scurtă la Radio Deutschland care este un radiou național. Am lucrat ca asistent de producție - însemnând că mă ocupam de actori și sunet, un fel de film fără imagini și - practic făceam o groază de cafea - în principiu. (Elena râde). Și foarte rapid, din fericire, am reușit să facem ceva bani cu trupa, așa că am demisionat. De atunci fac doar asta.

IM: Iar tu?

Jan Brauer: Am lucrat în producție media, asistență media cum a spus și Paul, doar o perioadă scurtă până când muzica a luat locul în cea mai mare parte.

IM: Daniel?

Daniel Brandt: Am început cu regia de film și am făcut o groază de video-uri pentru alți artiști, cât și pentru noi, deci nu prea am avut un job propriu-zis, în afară de jobul ăsta pe care trebuia să-l faci după școală ca să nu mergi în armată - practic- ridicam femei în vârstă care cădeau din pat... noaptea.

SH: Ce v-a făcut să căutați să intrați în industria muzicală? Pasiunea...

DB: Cred că muzica a fost de la început acolo.

SH: Pasiune, fete, bani?

DB: Pasiune...

JB: Unii oameni voiau să vândă. Asta ne-a făcut!

DB: Da, exact asta! (Toată lumea râde). Nu aveam în plan să intrâm în industrie, dar muzica a fost mereu acolo, iar industria se întâmplă să existe.

BS: Grădinița, foarte tare. Nu voiam să vorbesc și să cânt la oră. Pur și simplu nu voiam să vorbesc. La un moment dat profa m-a întrebat ”ce e în neregulă cu tine?”... Și de atunci nu am mai fost niciodată invitat la zile de naștere! (Toată lumea râde)

SH: De ce?

BS: Pentru că profa era maică-sa unuia dintre tipii din clasă și eu eram ciudatul. Dar.. m-a folosit.. și ce nu am înțeles era că exista soprano și alto și că eu trebuia să cânt o parte din cântec. Știi, în alto cânți anumite bucăți din piesă, soprano... Face sens ce spun? Răspund la întrebare măcar? Oricum... cântam toate părțile și atunci a început să mă folosească.. Cred că ”mă plăcea” într-un fel.

PF: Cine era ea?

BS: Doamna Noapte!(Râde)

PF: A văzut vreodată ”Weed” live?

BS: Nu. Nimeni n-a văzut ”Weed” live înafară de... . Nimeni n-a văzut.

PF: Pe atunci el avea o formație care se chema ”Weed” șiaveau 2 piese, una se numea ”Droguri”, cealaltă se numea ”Omoară-mă”.

BS: ”Fii constipat”

JB: Dar voi? Voi aveți trupe?

IM: Ea face multă DJ-eală.

SH: Da, dar fac și producție de vreun an și de asta eram curioasă de studiourile voastre...

 

LABELS 

SH: Ați avut și studio în dormitor sau ați lucrat doar în studiouri profi?

PF: Dintotdeauna am avut studiouri în dormitor. Și când i-am cunoscut pe băieți aveau ei deja ceva mult mai bun. Cu mult mai bun. Era garajul mamei lui Daniel și el bătea la tobe acolo și ușor ușor a construit și studio. E cu mult mai bine să repeți într-un loc în care poți să-i dai maxim.

Acum, de patru ani, avem un studio în Berlin, ceea ce e un vis îndeplinit. E o încăpere mare, Grand Piano, o mulțime de instrumente. Continuă să fie din ce în ce mai bine. Dar, și datorită acestui tip (arată spre Jan Brauer). E singurul care chiar se ocupă de cum trebuie să funcționeze un studio.

JB: Am făcut un plan săptămâna trecută... (Râde)

IM: Și eu făceam asta, dar nimeni nu voia să se uite peste. (Râde)

JB: Și nu ne supărăm să folosim labelul studioului, dar foarte rar am văzut un label care să-și întrețină studioul, în vremurile astea. Nu suntem la Motown.

PF: Cred că data trecută a fost Motown. (Râde). Și eu mă gândeam la fel.

JB: E o iluzie că marile case de producție au mari studiouri. Nu au!

DB: Câteva dintre ele au.

JB: Dezvoltă! (Râde)

SH: Dacă acum aveți piane mari și planuri și tot ce vă trebuie, cum era pe vremuri?

PF: Primul album l-am făcut în totalitate în garaj, adică micuț și acolo setup-ul era... aveam niște tobe și niște boxe destul de mari, prea mari și prea puternice, sistemul de clape era prea puternic pentru spațiul ăla și de asta...

DB: Era perfect.

PF: Da, era extraordinar! Nu eram obișnuit să fac muzică la un volum așa de înalt și era amuzant pentru că, înainte când făceam muzică dance, cred, mă duceam după ultimele chestii în tempo rapid și când am realizat metoda prin care fac ei muzică cu atâta putere în system - chiar poți să faci o muzică slow și chestia asta chiar îți dă idei. Și de când i-am cunoscut am început să fiu din ce în ce mai atras de asta.

JB: Ca să continui, mai foloseam și un mixer Mackie și un microfon.

IM: Super. Pe site aveți linkuri către două label-uri mai mici, Tartelet Records și Gym Records. Care-i povestea cu ele?

JB: Tartelet Records e un label originar din Copenhaga, dar acum are mai mult baza în Berlin. Sunt o mână de gagici daneze care au început, și ele au descoperit BBF și tot ele au pus prima dată pe vinil Brand Brauer Frick. Deci, ele au fost primele care ne-au lansat.

IM: Și, despre Gym Records?

JB: Gym Records este mica noastră casă de producție pe care am făcut-o cu ceva timp în urmă și de care am uitat, dar acum este din nou pe piață.

 

SH: Și cine e în echipă? Doar voi?

JB: Nu, suntem șapte în total și doar ce-am scos primul EP Josa Peit pe Gym și o să și cânte cu noi în seara asta.

IM: Care e părerea voastră despre casele de producție independente și despre producătorii independenți? Să trăiești ca un artist e greu, e rău?

PF: Cu singuranță că e greu, dar merită pe deplin... Adică, eu cred că am fost foarte norocoși că am trăit o groază de momente faine și asta datorită faptului că, atunci când ne-am făcut trupa, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă industria. Nu vreau să spun că acum știm, dar am început să învățăm mai multe. Începi să realizezi din ce în ce mai bine cu cine vrei să lucrezi și în ce proiecte să te implici.

Am fost implicați în proiecte cu niște companii mari, unde am avut impresia că tu, ca artist, nu contezi... deci cu timpul observi că cele mai faine colaborări sunt continue și implică relații personale, pentru că, odată ce ai lucrat cu o companie mare, știi și tu, oamenii, șefii se schimbă. Totul se poate modifica într-o secundă și tot așa...

Cred că ce am realizat este că noi chiar vrem să lucrăm cu aceeiași oameni pentru o perioadă lungă de timp, să construim relații de încredere, dar odată ce ești anonim.... nu însemni nimic.

IM: Bine punctat!

 

ENJOY

IM: CARE E PROCESUL PRIN CARE EXPLORAȚI SUNETUL ÎN STUDIOUL ÎN CARE VĂ ÎNTÂLNIȚI? ÎN INTERVIURILE MAI RECENTE SPUNEAȚI CĂ ÎNCEPEȚI CU COMPOZIȚIA DE LA JAM SESSION. CUM PROCEDAȚI ACUM?

BS: La fel! (Râde)

BS: Știu asta pentru că am făcut ultimul album cu ei pe care îl vor lansa în februarie. Lucrează mai repede decât Usain Bolt! Sunt ca niște monstruleți crocanți, se pun la clape, la tobe și se aude ”zub-zzub-zubbe-zub” și ești ceva de genu: „Ce se petrece?”. Și dintr-o dată ai mici bijuterii și mici hituri. Și intră acolo și taie ca niște elfi mici și aleg pepite mici și le întorc pe-o parte și pe cealaltă și paf... Și totuși foarte rapid!! Cei mai productivi muncitori pe care... știți voi. (Râde)

PF: Dar tu cu siguranță nu ai fost acolo. (Râde)

BS: ”Când o să-l faci să termine: nu se prea vede!” (Râde)

JB: Dar sesiunea de muncă chiar e așa. Ai descris destul de bine Beaver. (Râde)

IM: Mai e un lucru interesant. Voi sunteți într-o simbioză extraordinară acum. Ați avut șansa să cântați live cu sintetizatoare destul de devreme. Cum v-ați cunoscut? Păreți destul de buni prieteni. A fost greu, într-un fel să găsiți un sentiment comun despre ceea ce vreți să faceți și cum să comunicați?

DB: Ne-am cunoscut pe punct-găseșteprieten-punct-com! (Râde)

JB: Poți să-ți atingi interesul și apoi să-ți dai clic. Ușor! Și dacă vrei un trio poți să bifezi căsuța.

PF: Jan și Daniel se cunoșteau demult. Au cântat în trupa școlii împreună. Daniel a fost tobarul și Jan la clape. Cântau top 40 de hituri și aveau diverse proiecte de trupă și în unul dintre ele am fost și eu și atunci am făcut cunoștiință, iar pentru mine era de departe cea mai tare trupă în care intrasem până la momentul acela.

Ei vin dintr-o regiune din Germania care se numește Essen și acolo oamenii sunt ceva mai pozitivi, oameni mai de acțiune - asta în comparație cu originea mea din Berlin. Știți, în Berlin, prin anii 80, când Berlinul era destrămat și depresiv într-un fel - se întâmplau lucruri, dar - de unde vin ei e ceva de genul ”Hai să facem” și...

JB: și să ne bucurăm! să ne simțim bine!

PF: Să ne simțim bine!

JB: Nu fi trist! (Râde)

IM: Uite un lucru care e bine ca oamenii să știe de el: Ați spus că vă place Theo Parrish și ar fi interesant să știm care sunt artiștii pe care îi iubiți și ce albume ați cumpărat recent?

PF: Foarte bună întrebarea! Cred că ne putem punem de acord cu Dean Blunt. Chiar l-am văzut anul trecut?... și anul de dinainte. Și în fiecare an a fost cel mai mișto lucru pe care l-am văzut.

IM: A cântat recent la Control. Acum o săptămână.

PF: L-ai văzut?

IM: Nu, am văzut doar reprezentația cu o noapte înainte.

DB: Four Tet.

IM: Chiar l-am văzut pe Four Tet, a fost destul de bun. Și Portico are un sound fain.

SH: Îl iubesc pe Four Tet.

DB: Clar.

PF: Nu știu dacă el e un exemplu... adică noi suntem - când am început am fost foarte mult timp pe techno și house și desigur că încă ne mai prinde din când în când - dar nouă nu prea ne pasă chiar așa de mult de asta... Trebuie să fie ceva îndrăzneț, trebuie să exprime ceva.

DB: Suntem pasionați de Thundercat.

IM: L-am văzut pe Thundercat live cu Flying Lotus și cred că a fost destul de tare!

DB: Tipii ăia sunt tari pentru că ei chiar împing limitele, Dean Blunt e un artist adevărat pentru că el... de exemplu a făcut în Londra un spectacol în care nici nu era prezent - era un copiator pe scenă timp de 30 de minute care copia chestii. Ăsta-i spiritul!

BS: Să vină înapoi! Să vină înapoi vremurile franceze!

 

COLABORĂRI

IM: UITE O ÎNTREBARE INTERESANTĂ... BRIAN ENO.. SUNT ACESTE CONFERINȚE CU JOHN PEEL CARE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN FIECARE AN ȘI BRIAN ENO SPUNEA CEVA ÎN LEGĂTURĂ CU SOCIETATEA ȘI ARTA ȘI E INTERESANT, DACĂ VREȚI SĂ COMENTAȚI:

”NE ÎNDREPTĂM SPRE ERA ABUNDENȚEI ȘI A COLABORĂRILOR” SE APLICĂ ȘI ÎN CAZUL VOSTRU? CE PUTEȚI SĂ SPUNEȚI?

PF: Abundență în termenii de azi - sunt multe lansări și e imposibil ca cineva să rămână pe poziție...

JB: Să prindă din urmă.

PF: Să știe tot. E greu să judeci vremurile astea în care trăim pentru că nu facem ceva ce s-a mai făcut alte dăți. Nu avem termeni de comparație, dar ceea ce se întâmplă în ultima vreme e pe un plan social la care nu ne-am fi gândit.

De exemplu, pe când doar încercam muzica electronică, nu știam cine, ce face și pe atunci eram mult mai impresionat de nume și chestii, dar alea erau alte vremuri - chiar și de numele mari. Și dup-aia, când lucrezi cu ei nu mai contează, e vorba doar despre... cum te înțelegi cu omul... nu știu. Probabil că suntem un bun exemplu de colaborare pentru că lucrăm mult în colectiv și ne-am extins zona de 3 oameni în așa de multe și diferite combinații - până la 60 în prezent.

Ăsta-i vibe-ul nostru, dar contează și să încerci diverse. N-aș vrea... în sfârșit, nu-mi place să caracterizez o epocă pentru că ceea ce o definește cu adevărat și o face fascinantă este să mergi dincolo de asta și să vezi ce, exact, se întâmplă.

IM: Nu e o idee bună să pui etichete: Limitezi/închizi posibilitățile când vorbești despre asta.

BS: Eu vreau doar să zic că e dificil să-ți asumi credit pentru orice în ziua de azi. Pentru că sunt atât de multe... Să fii lovit în față pentru gaura din jurul tău. S-au făcut atâtea. Ce mai urmează? E ca și cum Dean Blunt s-ar întoarce. Știi, performance-ul e ca... în ultimii 500 de ani când nu aveau tehnologie, dar aveau artă. Făceau show-uri. Iei inovația și îi dai viață. Cam așa e și cu colaborările - într-un fel.

DB: Da, într-un fel era așa, toate au mai fost făcute, toată lumea are sentimentul ăsta. Nu puteai să-ți imaginezi atunci când spuneai ”Totul s-a mai făcut!” și tot ce a urmat... Dacă te uiți acum în trecut pare că totul s-a întâmplat dintr-o dată și a fost un fel de mare revoluție, dar nu a fost așa - dacă chiar ai trăit atunci - pentru că lucrurile au evoluat încet”

JB: Pentru că schimbările în artă nu se intâmplă fără schimbări în societate. Arta e mereu conectată la societate. Dacă societatea nu se modifică, arta nu mai poate aduce nimic nou.

PF: Și ăsta e motivul pentru care arta nu o să se oprească. Adică e evident că viețile noastre s-au schimbat în doar 10 ani, în 10 ani s-au schimbat atât de haotic - cum ar putea arta să nu se modifice? Așa că grija asta nu e folositoare. Sunt mulți compozitori renascentiști care ziceau că ”Totul s-a spus, acum e vorba despre recompunere”. Deci...

JB: Cum de altfel nu e niciun motiv. Nu îți folosește la nimic să încerci să definești arta în era respectivă. E mai mult despre a defini societatea și apoi o să înțelegi și arta.

PF: Da. Dar în retrospectivă sunt atașate câteva nume, dar să știi că nici unul dintre cei care a început o formă de revoluție nu ar fi putut să o facă dacă n-ar fi fost alții înaintea lui care abordaseră subiectul. Și mai e ceva - toată treaba asta cu ”genialul” mod de a prezenta totul e o prostie. Pentru că asta anulează și chiar nu atrage atenția asupra realității și a modului cum e creată arta.  Da, sigur că ai anumiți oameni foarte talentați care pun ceva la următorul nivel, dar asta nu e o treabă de o singură persoană. Știi! E doar...mereu, un fel de conversație.

IM: E o chestie de context... și de societate în sine.

 

NOUA VOCE

IM: CARE SUNT INSTRUMENTELE VOASTRE AZI? LA CE O SĂ CÂNTAȚI ÎN SEARA ASTA? PE RÂND. ÎNCEPÂND CU DANIEL...

DB: Cânt la tobe și la Sintetizator Nord Drum.

JB: Eu - sintetizator, efecte electronice.

IM: Ce sintetizetoare folosiți?

JB: În seara asta folosesc un Nord Lead și un Moog Minitower. Și două device-uri cu efecte și o să fac update la pupitru de mixaj.

SH: Beaver?

BS: Și eu. (Râde)

Nu folosesc nimic. Am avut o mașinărie dar eu chiar nu... dar în Brandt Brauer Frick cânt. Cu vocea.

IM: Bun material.

PF: În seara asta o să folosesc 2 Korg Electribe care reprezintă secvențe pe care poți să-ți pui propriile sunete. Da e ceva foarte fain. Abia aștept să am noua variantă care, cred, urmează să iasă pe piață. Și mai bag mâinile la pupitru de mixaj și la Moog Minitower - puțin.

IM: A trecut ceva timp de la ultimul vostru album. Aveți ceva nou?

JB: Da

PF: Ne-a fost trimisă masterizarea azi dar n-am apucat să o ascultăm.

JB: O să fie un nou album pe care îl lansăm în Februarie în care am înregistrat o grămadă de piese cu Beaver. E pe fiecare. Pe toate.

IM: Îmi pare rău. Nu știam că tu ești vocea.

JB: Exact. E noua noastră voce acum.

PF: Și pe coperta albumului apare.

IM: Cum e? Ai avut câteva influețe soul și soul Detroit în Miami. Cu Jamie Lidell. O să fie cam același tip de abordare?

DB: Nu. De data asta am găsit tipul potrivit. (râde)

PF: E destul de diferit pentru că noi avem un album cu un vocalist pe care îl admirăm și știi în Miami - am încercat. A fost prima dată când am lucrat cu o mulțime de vocaliști și voiam să fie cât mai diferiți posibil ca să vedem ce iese și acum - poate a fost ca un fel de anti-reacție.

DB: Miami a fost ca o aplicație de job pentru cântăreți, dar nimeni nu a trecut mai departe. Apoi l-am găsit pe el. Cam așa...

PF: Și mai e ceva. Beaver conturează mai bine muzica decât făceau ceilalți cântăreți. Și mai sunt și versurile... Da. Pe parcursul albumului versurile construiesc un lucru care a fost imposibil pe celelalte albume. Bine, celălalt album era un pic un album concept, dar cel nou va fi mult mai mult. Și apoi primești și multe fațete a aceluiași cântăreț. Pentru că reușește... e versatil și deschis la tot punându-se ușor în vârful muzicii, de unde strigă: ”Sunt aici! Fuck You!!” Asta și restul e pe album.

IM: Sunt nerăbdător să vă ascult. Pe bune.

SH: Așteptăm pe bune seara asta.

BS: Nu comentez.

SH: O singură întrebare mai am. În primul rând vreau să spun ”La mulți ani” pentru ieri.

PF: Danke.

 

TURNURI

SH: Știu că ești un mare fan al turnurilor și clădirilor. Și voiam să te întreb ce plănuiești.

PF: Turnuri? Tunruri de control? El e. (Arată spre Jan)

SH: Tu ești tipul cu turnurile. Îmi cer scuze.

JB: Voiai să vorbim despre turnuri? (vine în față) (râsete)

SH: Și clădiri?

JB: Clădirile? Cui nu-i plac clădirile, dar eu sunt pasionat de turnurile de control din aeroport.

SH: Sunt curioasă dacă plănuiți să vizitață Casa Poporului?

JB: Știu că e cea mai mare clădire din Europa... și a doua după Pentagon?

SH: Da.

JB: Dar n-am văzut-o azi din păcate.

SH: Ar trebui.

JB: Am văzut-o data trecută când am fost la București dar n-am vizitat.

SH: Ar trebuit să o vizitați.

DB: Ne-ar plăcea dar din păcate trebuie să plecăm chiar repede după show.

PF: Când a fost construită?

IM: În timpul comunismului, prin anii 80 sau așa ceva.

PF: Am o amintire puternică din copilărie când mă uitam la TV și eram foarte mic și i-au arătat toaleta lui Ceaușescu care era toată făcută din aur sau ceva.

SH: Da, exact.

PF: ... și atunci m-a lovit, mă gândeam ”Cine-i tipul ăsta?” (râde)

IM: Sunt mulți oameni pe pământul ăsta și uneori oameni ca el ajung la putere.

JB: Câteodată.

PF: Păi nu poți să iei puterea dacă ești normal. (râde)

JB: Vrei. Nu se va întâmpla!

PF: Nu se va întâmpla!

JB: Asta-i frumusețea.

JB: Uitați-vă la Hameron.

PF: Da. Uitați-vă la Hameron. ”hashtag Hameron”(laughs)

IM: Mulțumim mult!

SH: Mulțumim!

 

More BBF information

http://www.brandtbrauerfrick.de/

https://brandtbrauerfrick.bandcamp.com/

https://soundcloud.com/brandtbrauerfrick

https://www.mixcloud.com/Dimensions_Festival/brandt-brauer-frick-dimensions-festival-2013-mix/

http://www.dj-kicks.com/brandt-brauer-frick-dj-kicks/

http://www.k7.com/

https://thegymrecords.bandcamp.com/

 

Friendly Press communication:

records@inertia.ro

SoundHub contact:

contact@soundhub.ro

Electronic Beats

http://www.electronicbeats.net


 

Comment