Tema festivalului Unsound de anul acesta este „Flower Power”, și reprezintă un exercițiu de contracultură dedicat principalelor spații de interacțiune umană: timpul, natura, canalele de comunicare (a)social media, tehnologia și drogurile. Toate acestea, într-o abordare ușor întunecată, caracteristică Unsound: o lume a fericirii și a durerii care curatoriază artiști din extremele muzicii, a artelor vizuale, a filosofiei și a cinematografiei. Mat Schulz este directorul artistic și co-fondatorul festivalului; el a reușit să transforme orașul prin locațiile din Cracovia (multe construite prin fonduri europene, șanșă pe care noi o pierdem) într-un centru dedicat performance-urilor și instalațiilor neconvenționale.

Duminică, Księżyc  (tr. „Luna”) au cântat compoziții de sunete neo-medievale, asta după performance-ul de drone ambientale al lui Richard Skelton.

Actul lui Richard a pulsat treptat și evolutiv într-o lucrare cu dimensiuni spectrale modulate. Księżyc a fost atât despre libertate, cât și despre structuralism; despre joacă, o călătorie a sunetelor minimaliste, înrădăcinată în folclorul slav, dar modernă prin abordarea live.

Muzica ar putea fi coloana sonoră a unui basm întunecat, care descrie natura violent abuzată de pe Pământ, imaginând entități sonore jucăușe, cu rezonanță în poveștile pentru copii. Pawel Romanczuck (Male Instrumenty) a colorat atmosfera cu ajutorul micilor sale instrumente, în „Maidenhair”, actul care a deschis Unsound 2017.

Duminică a avut loc premiera unei instalații de algoritmi muzicali creată din sample-uri de metale rezonatoare, numită „Polifonie” și dedicată lui Harry Bertoia. Instalația poate fi văzută la Krikoteka, o clădire modernă, construită pe râul Vistula, în memoria actorului de teatru polonez, Tadeusz Kantor.

Luni a avut loc o discuție fascinanță, cu Armen Avanessian, pe tema timpului, a complexului speculativ („The Time Complex Post-Contemporary”, Armen Avanessian, Suhail Malik). Discuția a legat, din nou, ideea de timp cu cea de informație, comunitate, abundența sufocantă a informației; conceptele și gândurile unui viitor imaginat. După discuție a urmat proiecția filmului Hyperstition, care s-a concentrat pe dezbaterea conceptului de temporalitate.

Un alt performance de reținut de la Unsound-ul de anul acesta a fost drone ambiental-ul lui Eleh, cu unde sonore pur minimaliste și evolutive. În fapt, unul din albumele lui se numește chiar "Omagiu undei dreptunghiulare". Malopolska Garden of Art a fost locul unde s-a desfășurat acest act. Lumea își va aminti cu siguranță incredibilii stâlpi de lumini și fumul luciu, de la MOS,  care au completat performance-ul evolutiv al lui Eleh.

Actul lui Pan Daijing a reprezentat un moment copleșitor de mistic și brutal, un dialog între voce și sunet, cu elemente scurte de improvizație poliritmică.

Manggha a găzduit miercuri actul elegant, unic al lui Laurel Halo. Împreună cu percuționistul newyork-ez, Eli Keszler. Compozițiile lor au combinat sunetele poliritmice de jazz, pop vocoders și versurile soul, cu keyboard electronics, sinteză de sunet; la toate acestea adaugandu-se uneori elemente de dub, prin delay-urile/reverb-urile folosite, realizând un act granular fantastic.

Ieri, la Kijov Cinema, a avut loc proiecția filmului „After its own death”, un amestec de imagini postapocaliptice surprinse în Murmansk, un oraș din nordul Arcticului de Vest al Rusiei. Nlvhek (Liz Harris / Grouper) și MFO au oferit o experiență apocaliptică, în care natura domină orașul, într-un spirit de izolare și vis, susținut de undele vocii lui Liz, sincronizate cu imaginile mării.

Imediat după asta a urmat proiecția „Hibridos”, a lui Vincent Moore, un amestec extatic de ritualuri, aproape un ritual în sine, cu cadre fascinante ale diferitelor culte spirituale din Brazilia. Amestecarea imaginilor cu sunetele uneori generate, samplate sau chiar amplificate de reverb-uri, au dat unicitate proiecției. Rezonanța extatică a lui Vincent, alături de inspirația și empatia lui Rabih Beani, care la noi a cântat la Outernational în ultimii ani, au creat o experiență fantastică în sala cinematografului Kijov, din Cracovia.

Și nu am încheiat: misticul Black Zone Myth Chant a încântat cu sunetele sale clare de sintetizator drum machine, Joi, în vechea bucătărie a hotelului Forum, care e acum Room 3 sau Camera 3, pentru aceia care s-au obișnuit cu cele 3 camere ale festivalului.

În sfârșit, azi a avut loc prezentarea „Ideologies of Blockchain”, susținută de Mat Dryhurst. Aceasta a acoperit subiecte precum independența muzicii, contribuția și filosofiile echității în producția muzicală, un alt element de contracultură al temei Unsound de anul acesta: Flower Power.

Urmează performance-urile de la ICE și Engineering Museum, Juliusz Slowacki Theatre și actele dj-ilor de la Forum Hotel.

Sunetele industriale ale celor de la Neubauten și noua muzică a lui Ben Frost urmează azi. În afară de show-urile de la Forum Hotel (de neratat momentul lui Ter, cu sintetizatorul modular), Visible Cloacks (RVNG Records) care își vor lansa în decembrie noul album,  urmează mâine.

Unsound 2017 se încheie duminica asta cu petrecerea de final și cu sunetele de drone ambientale de neratat ale lui Gas.

Galeria foto a săptămânii: