EYAL TALMUDI: "Munca în echipa e esențială dacă vrei să se întâmple lucruri!"

Pe Eyal Talmudi l-am întâlnit la Berlin în 2016. Elyan este un muzician și producător israelian de jazz. Am fost în public la un concert al trupei sale Malox dedicat imigranților sirieni din capitala Germaniei. A fost unul dintre cele mai electrice și efervescente spectacole ale acestui gen și s-a lăsat cu dansuri, pogo, strigăte și fredonat, chiar dacă erau doar doi muzicieni pe scenă. În ciuda faptului ca scena era părea prea mică, a fost inundată de public la un moment în timpul setlistului. Nu m-am putut abține să îmi cumpăr CD-ul cu ultimul album Malox - "Gaza Trip" și vinilul cu discul lor jazz-hip-hop, "Saved My Eyes From Tears".

Cu Eyal am făcut cunoștință în contextul colaborării sale cu Miss Red iar anul trecut când a vizitat Bucurestiul și a cântat în cadrul seriei "Jazz Nouveau" în Control, am descoperit și talentul său la producție: Calo Wood albumele în care a colaborat cu Rejoicer și vocalistele Ester Rada și Yuka. Sunt de ascultat nu de explicat. Dacă vreți să îl vedeți chiar live în formulă de trio pune-ți ziua de luni în agendă, și mergeți în Control, va cânta în seria Jazz Nouveau a celor de la Twin Arts.

IM: Salutări de la București Eyal. Așteptăm cu nerăbdare să auzim Malox pentru prima dată în România.

Putem vorbi despre producțiele tale? E un aspect chiar foarte important în cariera ta, nu doar instrumental cel din jurul saxofonului, ci și misiunea tă de ghid pentru trupe și muzicieni.

a4235777460_10.jpg

Luni 26 Februarie în Control

ET: "Producția îmi dă șansa de a asculta și de a mă concentra pe muzicienii cu care lucrez. Este diferit de propria muzică dar mă simt foarte mândru când creez artă împreună cu alții."

ET: Da, îmi place să fac asta, atât pentru mine și pentru proiectele altora. Există trupe sau proiecte care mă interesează și preferă stilul meu de lucru. Producția îmi dă șansa de a asculta și de a mă concentra pe muzicienii cu care lucrez. Este diferit de propria muzică dar mă simt foarte mândru când creez artă împreună cu alții.

IM: Cât de importantă e o echipă pentru un muzician și o trupă? Lucrați cu agenția "State of Bliss" pentru a vă aduce muzica la cât mai multe urechi în lume. Ce îmi place foarte mult e că Tori este mai mult decât agentul vostru de booking și promoter, e și șoferul vostru atunci când este necesar.

ET: Hahaha, da.. Tori Baba de la "State Of Bliss" este unul dintre agenții noștri de booking și face și ceva șoferie, conducem cu toții când este necesar; dar munca în echipă este cu siguranță crucială pentru ca lucrurile să se întâmple. În principiu, sfatul meu este să găsiți și alți oameni nebuni care pot să asculte și să vă vândă muzica, iar atunci când se întâmplă asta, ei se dovedesc și oameni distractivi. În final, noi petrecem mult timp pe drum sau pe e-mail împreună și numai printr-o chimie bună se pot face lucrurile să se întâmple.

IM: Putem vorbi despre toate instrumentele pe care le stăpânești, de la saxofon la bas, chitară și clape? Cum ai început călătoria ta muzicală și ce rol are familia ta în ea? Fratele tău cântă cu tine în Malox, iar fiul și mama ta studiază muzica.

ET: Eu cânt doar la saxofon, clarinet și trompetă. Am început clarinet la 8 ani după ce am încercat pianul fără succes – erau prea multe clape și prea multe opțiuni! Fratele meu deja cânta la pian și am început să jam-uim împreună. Mai târziu am continuat cu saxofonul și încă ne mai luptăm până în ziua de azi. Cu el parcă nu fac nici un efort deoarece suntem frați și avem o istorie atât de lungă împreună. Desigur, e foarte plăcut să faci turnee și să cânți la petreceri de familie și așa ajungem la mama și fiul meu, care vor și ei să participe și să cânte la petrecerile de familie!

IM: Hai să discutăm despre turneele voastre din Japonia, Europa, India și cele mai faine locuri din lume unde ați cântat.

ET: Turneele pe glob sunt o experiență unică. Faptul că cineva este atât de generos încât ne ascultă și place suficient muzica încât cumpără un zbor și ne au ca oaspeți este o mare onoroare. Îmi și ne place să vizităm locuri noi și mă simt binecuvântat pentru că am făcut-o și mi-am cântat muzica în multe locuri.

Nu am o țară preferată, imi place doar că întâlnesc oameni noi și vizitez orașe frumoase.

IM: Ai cântat cu Kutiman destul de des. Cum sunt concertele și înregistrările cu el? Ai fost cu el la Muzeul Guggenheim unde a interpretat colajele și compozițiile sale muzicale? Crezi că muzica aparține unor astfel de locuri și instituții?

ET: Cu Kuti în fiecare sesiune, chiar repetițiile sunt precum niște găuri în timp. Muzica și prietenia lui sunt două lucruri de care sunt foarte mândru, iar alternanța între muzica scrisă și piesele improvizate live, ne face pe toți să călătorim, atât publicul cât și muzicienii de pe scenă. Îmi place să fac asta și toți cei din restul trupei sunt și ei niște nebuni. În ceea ce privește spectacolul Muzeului Guggenheim, nu am fost acolo cu el. Dar pot spune că nu doar muzica lui este atât de apreciată, dar și pionieratul lui video care reprezintă viitorul muzicii atât de bine că se potrivește oriunde, indiferent de clădire sau de reputația ei.

IM: Dacă tot suntem la acest capitol, am văzut documentarul "Presenting Princess Shaw" cu proiectul muzical experimental al lui Kutiman. Apari si tu in el si asta e foarte cool! Ție îți plac documentarele sau preferi filmele și coloanele lor sonore? Ai compus pentru vreun film sau teatru?

ET: Îmi plac atât documentarele, cât și filmele de lung metraj. Mai ales cele care te mișcă în orice fel, pe care le simți că sunt reușite. Dacă e cu adevărat o experiență interesantă pentru mine mă uit până la sfârșit dacă nu îl opresc. În ceea ce privește compusul coloanelor sonore, încă nu am făcut-o dar am planuri pentru asta.

IM: Există o tendință crescândă de finanțare a muzicii și a artei prin fanbase-ul trupei. Ce părere ai despre asta? Este crowdfunding-ul o modalitate de a face muzică?

ET: Cred că crowdfunding-ul este o alegere practică și este doar unul din multe alte metode. Poți să lucrezi și să economisesti bani sau să iei un împrumut, atâta timp cât o faci bine cu o inimă împăcată, numai bine ar trebui să iasă. Pentru mine în nucleul este muzica și apoi modul de a o produce va veni de la sine și cu o muncă depusă constant.

IM: Ce părere ai despre viniluri și discuri?

ET: Simt că vinilul sună mai bine și astfel, dacă aș recomanda oricui un format anume l-aș recomanda pe acesta pentru că este și o bucată de artă. De obicei însă ascult muzica mai ales pe computer sau în mașină și vă pot spune cu siguranță că la sfârșitul melodiei lucrurile sunt clare: muzica vine prima și restul, adică formatul este doar o opțiune.

IM: Hai să vorbim despre Klezmer & Balkan Music. Este interesant faptul că ați fost în discuții de a veni anul trecut la București la Festivalul Balkanik cu Malox & Echo + Tito. Aveți în sânge aceste stiluri ?

ET: Ei bine, cu toții adorăm să cântăm muzică repede și tare și să vedem toți oamenii fericiți care dansează cu și în jurul nostru. Dar asta nu e totul, este doar o parte din distracție și trebuie să lucrăm și să promovăm toate proiectele noastre. Cu doar câteva luni în urmă am lansat un album de jazz în formula de quintet în cazul căruia ar fi o exagerare să îi zic muzică de dans. Aș spune că scopul meu este să fiu fericit în orice fel de muzică și să dansez cu dansatorii și să fac ascultătorii să asculte.

IM: Putem vorbi puțin despre strămoșii tăi? Talmudul este Cartea Sfântă. Familia ta este deținătoarea cărții sfinte, așa cum neamul lui Cohen sunt preoți, servitori ai lui Dumnezeu?

ET: Numele Talmudi este de la bunicul meu polonez, care s-a născut în Lviv. Era un om foarte simplu și numele lui polonez era Schiller - Student. Când a călătorit în '37 în Orientul Mijlociu ca un soldat în armata poloneză, a văzut șansa să părăsească armata și să vină în Israel. La sosirea sa, el a primit numele ebraic Talmudi - de la studentul ebraic Talmid și asta este povestea mea și a neamului meu. Cred că mi se potrivește de minune, pentru că eu ador să studiez și mi se pare cel mai interesant și mai creativ mod de viață. Cu siguranță mi se potrivește ca o mănușă!

IM: Cum ți se pare toată povestea asta cu Trump și cu Ierusalimul? Cum este privită din interiorul Israelului?

malox-3442.jpg

Malox:

"Adorăm să cântăm muzică repede și tare și să vedem toți oamenii fericiți care dansează cu și în jurul nostru"

"Rasismul este unul din instrumentele liderilor răi și proști de a separa și controla publicul."

ET: Ca șă mă exprim pe scurt și foarte clar: cred că rasismul este unul din instrumentele liderilor răi și proști de a separa și controla publicul.

Atâta timp cât oamenii se luptă pentru teritorii din cauza religiei și a rasei, fac ceva foarte greșit. În cele din urmă numai dragoste, înțelegere și acceptare a diferențelor noastre ne vor ajuta să construim o societate și o lume mai bună. Cât despre Trump, el va pleca și va veni un altul, iar noi oamenii care trăim aici, vom face duce la sfârșit bun această poveste.

IM: Trebuie să recunosc că sunt foarte curios de competiția constructivă cu trupa Tatran. Putem vorbi puțin despre prietenia ta cu trupa și cu managerul lor, Eyal Bason? Știu că sunteți conectați și vă respectați unul pe celălalt, dar sunteți, de asemenea, într-un fel de competiție în care se află unele trupe în general.

ET: Hahaha.. ai înteles totul greșit. Pentru mine dar și pentru baieții de la Tatran lucrurile stau diferit. Încerc să nu privesc alte trupe sau artiști pentru altceva decât pentru inspirație. Îmi place muzica lor, defapt duminică ne-am întâlnim pentru a edita un album pe care l-am improvizat acum câteva luni. Astfel mai mult decât cât de minunați sunt, nu am ce să vă spun! Și Eyal managerul lor este unul dintre cei mai influenți oameni din Israel pe Facebook și asta arată cât de muncitor este și el.

IM: Cum ați găsit ultima oară România și Bucureștiul cu Nitai Hershkovitz trio la Jazz Nouveau în Club Control? Ați mai jamuit și cu alte trupe din lume cum am făcut noi împreună data trecută?

ET: A fost o scurtă vizită, dar toată lumea a fost atât de drăguță și primitoare. Am avut un concert extraordinar, o reușită pe care sper să și de data asta. N-am mai jamuit niciodată cu altă trupă în alte tări și mulțumim Crowd Control, sunteți cei mai buni!

IM: Care sunt cele mai frumoase și mai amuzante amintiri dintr-un studio de înregistrare pe care le ai?

ET: Nu este ceva neapărat amuzant, ci mai degrabă o poveste bună: când am înregistrat albumul "GAZA TRIP", era un "război" real cu Gaza aici, în Israel, și am avut sirene care se auzeau afară în timp ce noi înregistram cântece împotriva conflictului.

Cred că asta face două lucruri clare: războiul nu poate opri muzica iar muzica poate reflecta vremurile și conflictele actuale, făcând ca oamenii să privească lucrurile în mod diferit.

jazz, interviewsCiprian Oceanjazz, israel jazz, Eyal TalmudiComment