Care ar fi șansele ca muzicieni de jazz să discute chiar printre primele subiecte despre educație și ștranduri odata ce ajung la Cluj? Nu este însă vorba despre educație searbădă în viziunea în care suntem obișnuiți - e vorba despre perspective educaționale care amplifică oamenii, îi motivează și probabil îi poat aduce împreună, îi stimulează să facă mai mult pentru ei sau pentru comunitătile lor.

Cu siguranță e extraordinar să discuți despre cum încrederea exersată dă rezultate mai bune, ce fantastice lucruri pot apărea după mii de ore de muncă și dedicare. Este evident un dialog între două culturi cu istorii diferite ale căror povești se întâlnesc: Nordul Europei cu Sud-estul ei, între o libertate exersată și o libertate care se experimentează și se învață astăzi.

Bugge Wesseltoft este un muzician de jazz care a susținut concerte de mai multe ori în România - fie în Control în București, la Gărâna în Semenic sau la Smida în extraordinarii Apuseni. În loc de a înșira o listă lungă și plictisitoare de artiști cu care acesta a colaborat, trebuie doar să-i asculți muzica - în opinia noastră, aici la Inertia Movement, compozițiile lui Bugge sunt o continuă căutare a dinamicii, un echilibru între sensibilitate și peisajul sonor, încredere și improvizație alături de oamenii care sunt pe scenă și cântă cu el. Concertele lui duc mai departe spiritul viu al jazzului care, mai mult decât tehnică, tehnologie sau versatilitate, se adresează conexiunii cu oamenii având în spate muzica și ritmurile lumii. O frază care ar putea să definească muzica lui se regăsește într-un interviu din anii trecuți dat publicației Electronic Beats: 

”Citeam o carte despre scena muzicală din centrul New Yorkului de la începutul anilor 70, unde au amestecat laolaltă: minimal, free jazz, disco, rock - totul era permis. Cred că trebuie să fi fost mult entuziasm. Această perioadă a avut un impact enorm asupra muzicii vestice și iubesc această deschidere de minte. Odată ce muzica devine prea intelectuală și formală îsi pierde din posibilitățile ce vin din interior.”

Proiectul ”New Conception of Jazz" sau tradus "Nouă concepție a Jazz-ului” cuprinde niște muzicieni extraordinari, cu un trecut muzical puternic și sensibilitate rară precum Sanskriti Shrestha la tobele tabla, cea care conectează în acest proiect jazz-ul cu rădăcinile poliritmice conduse de limbajul table-lor indiene. Siv Oyunn Kjenstad contribuie cu ritmuri dinamice și construcții ritmice inteligente, dar și variații de tobe și o voce chiar extraordinară. E foarte prezentă și are o energie care aduce aminte de clasicele tobe africane combinate cu filozofia vestică a lui Tony Allen. Apoi mai e și fantastică voce saxofonică a Marthei Lea și a chitării melodice a lui Oddrun Lilja Jonsdottir. 

DSC_0908.JPG

Bugge Wwsseltoft:

"E ceva deosebit când vine vorba de improvizație, pentru că improvizația sau jazzul - eu numesc asta jazz - e unică fiindcă că e una din puținele forme de artă unde cel care asculta e expus unei creații ce are loc în timp real în fața lui. La cele mai multe arte în schimb creația ajunge deja la o formă finală: un tablou, un film, o carte..."

IM: Încă o dată bine ați venit la Smida! Ce e muzica și de ce improvizația o face specială?

Poate întrebarea ”ce este muzica?” sună sofistic însa aspectul interesant este cum am putea defini muzica corelată cu improvizația, improvizația la rândul ei cu libertatea - o problemă pe care David Toop, contribuitor al revistei Wire, o subliniază în ultima sa carte. Pe de altă parte există multe fațete ale muzicii: comunicativă, recreativă, exotică ș.a.m.d. Cum crezi că poate fi definită muzica?

BW: Cred că muzica este cel mai vechi limbăj de pe pământ, muzica a existat înainte ca oamenii să poată vorbi.

Oamenii murmurau cântece de leagăn și cântece de dor și dragoste. E cea mai veche limbă și cred că e un limbaj universal, oriunde oamenii pot comunica cu ajutorul muzicii, indiferent dacă înțelegi cuvintele sau nu, e un limbaj care aduce oamenii împreună. Când vine vorba de improvizație, asta e ceva deosebit pentru mine pentru că improvizația sau jazzul - eu numesc asta jazz - e unică fiindcă că e una din puținele forme de artă unde cel care asculta e expus unei creații ce are loc în timp real în fața lui. La cele mai multe arte în schimb creația ajunge deja la o formă finală: un tablou, un film, o carte.

IM: E reprezentată, e simulată.

BW: Da, exact, e reprezentată. Pe de altă parte când oamenii ascultă jazz sau muzică improvizată ei sunt expuși la ceea ce se întâmplă, ei devin parte din procesul creativ și iubesc (n.e. experiența) asta. E o mare provocare și de aceea e atât de unică toată povestea cu improvizația și jazzul.

IM: Sunt câteva lucruri în istoria ta muzicală și sunt legate în principal de colaborările pe care le-ai avut. Așadar sunt unele în care ai explorat diverse spații muzicale și un lucru care e interesant e: cât de important este ritmul în muzică și mai apoi în jazz?

Dacă e vorba de popularitatea muzicii, în multe din cazuri aceasta e strans legată de ritm. De exemplu am în minte boogaloo"-ul din anii 50 și anii 90 cu "nu jazz" și "acid jazz", care veneau cu ritmuri ceva mai constante decât poliritmurile obișnuite în jazz. Cât de important este ritmul în a face jazzul popular?

BW: Exista și muzică fără ritm, dar cred că ritmul este o parte bună în aceste concepte de boogaloo sau acid jazz sau new jazz sau orice - e muzică de dans, pentru club, e construita pentru a dansa - ceea ce e un aspect al muzicii. Dar mai există și cîntecele de dragoste sau de leagăn, muzica de înmormântare care nu au în mod necesar ritm, deci muzica ritmică este doar o parte din acest întreg al muzicii. Cred că ambele sunt la fel de importante. Sunt amator al muzicii ritmice pentru că am fost foarte prins de muzica dance a anilor 90 - muzica de club, techno - o găsesc fascinantă și e ceva fantastic în a comunica prin ritmuri în muzică. Mi-a plăcut dintotdeauna când aspectele muzicale sunt mai groovy, se mișcă, dar evident că îmi place să ascult muzică non-ritmică - când sunt acasă în apartamentul meu îmi place să ascult texturi ale muzicii și sunete ei. Ritmurile sunt însă o mare parte din acest tablou sonor.

”Îmi place muzica ritmică pentru că am fost foarte prins de muzica dance a anilor 90 - muzica de club, techno - o găsesc facinantă și e un mod fantastic de a comunica prin ritmuri în muzică.”

IM: Îmi poți spune câteva cuvinte despre ”New Conception of Jazz”? Și despre cum ”New Conception of Jazz” are legătură cu aspectele ritmului și improvizației? Ritmul este o componentă destul de importantă în muzica ta, ai tablele Sanskriti și tobele normale dar cu foartă multa personalitate.

BW: Am început proiectul în 1994, acum 24 de ani. A început pentru că am fost cu adevărat inspirat de toată mișcare aceasta a cluburilor din perioada respectivă. Târziu în '80 și la începutul anilor '90, eu și niște prieteni am început să frecventăm cluburile, să ascultăm Dj, muzica electronică și chiar ne-a plăcut. Era o cu totul altă atmosferă decât în cluburile de jazz. Chiar mi-a plăcut lucrul ăsta, mă cam săturasem de treaba asta cu dad jazz, era ceva prea formal de multe ori și chiar și acum câteodată trebuie să știi cheia sau codul ca să poți înțelege jazzul și mă cam obosea treaba asta.

Prin urmare am vrut să explorez, să cunosc un public nou și chiar iubeam energia din cluburile de muzică unde oamenii dansau. Îmi plăceau foarte multe aspecte. De exemplu, în jazzul din care veneam eu se punea accent mult pe tehnică, pe solo și pe skill-urile pe care le aveai - iar muzica electronică pe vremea aceea se concentra doar pe muzică și ascultător. Nici nu vedeai Dj-ul, stătea în întuneric și asta mi-a plăcut foarte mult. Acum desigur, Dj-ul este un star pop, dar la vremea aceea nu-l vedeai, totul se reducea la dans și muzică.

Și pentru mine cred că ăsta e cel mai important aspect al muzicii - e această transcendentă de la persoana care face muzică la persoana care primește muzica. Această energie este fantastică și de aceea facem muzică - despre asta e muzica.

IM: Ai putea numi asta o fromă de spiritualitate poate? Pentru că exită această discuție, din nou, cum că biserica s-a mutat în cluburi. E un subiect interesant poate, deoarece exercițiul spiritualității în zilele noastre se întâmplă în mare parte prin acest aspect al vieții care este muzica și care este foarte prezent.

BW: Da, spiritualitatea nu necesită muzică, dar muzica poate fi spirituală. Cu condiția să atingi un anumit nivel sau să ajungi la un nivel de comunicare astfel încât muzica să aibă această posibilitate. Dacă muzica devine tehnică - e ca și cum ai alerga 100 de metri garduri - adică pentru mine își pierde sensul. Pentru mine muzica interesantă este comunicarea pe care reușești să o creezi împreună cu cel care o ascultă.

IM: E vorba despre ce e viu, ce există și prezență.

BW: Da.

IM: V-am văzut în Veneția, apropo, anul trecut, la Palazzo Grazzi cred.

DSC_0902.JPG

Bugge Wesseltoft:

”Cred că pentru mine asta e cel mai important aspect al muzicii: transcendența de la persoana care face muzică la persoana care primește muzica. Această energie este fantastică și de aceea facem muzică - despre asta e muzica.”

BW: Cu Christian Prommer. Nu?

IM: A fost foarte fain și cred că unele din aparițiile tale ca de altfel cea alături de Henrik Schwarz, unde ați folosit sampling și ritmuri ș.a.m.d sunt foarte prezente.

De asemenea ai avut o conferință foarte bună în Berlin la Ableton Loop; întrebarea mea este însă: cât de important este să explorezi sunete noi pentru tine?

Pentru că e clar că nu cânți doar la pian, ieri am discutat despre despre sintetizatoarele Prophet 5 (n.e. Dave Smith Instruments), de Moog Voyager și dincolo de astea ai experimentat și cu sintetizatoare modulare. Cât de important este să obții sunete noi, să explorezi aspectul vast de timbre sonore și ce poți face cu ele, dar și cu ritmurile?

BW: Îmi plac în general sunetele. Sunt fascinat de ele, de posibilitățile pe care acesta ți le oferă și în sfârșit sunt captivat de sunetul instrumentelor acustice și electronice și această fuziune e intereseantă pentru mine. Însă e doar punctul meu de vedere.

Poate fiindcă că am crescut îmtr-o zonă industrială, murdară, foarte zgomotoasă unde la o oră jumate de mers aveai marea cu frumoasa ei pace. Prin urmare, consider instrumentele acustice ca având un caracter organic, frumoase, cu sunete pure, totul de la voce până la pian, vioară. Și apoi văd posibilitățile sunetelor electronice pentru efecte, pentru pisaje sonore - foarte fascinant. Și toată această combinație e foarte interesantă însă nu știu de ce - probabil fiindcă e ceva cu care am crescut.

IM: Ieri discutam despre colecția punk de la Soul Jazz și ți-am promis că va fi o întrebare despre muzica punk: ai avut cumva o trecere de la punk la jazz - cum a fost această tranziție?

BW: Nu am schimbat niciodată. Mereu am fost cu jazz-ul, dar pentru un an niște oameni dintr-o formație de punk m-au rugat să cânt cu ei. Și chiar mi-a plăcut asta - cred că mi-a păcut energia raw a muzicii punk. Încă o dată nu era vorba de tehnică, era vorba mai mult de energie și expresie, asta era frumusețea.

Muzica e o expresie - trebuie să fie o expresie. Nu poate fi doar o chestiune tehnică.

IM: Despre asta e vorba în muzica tradițională din România. Ieri vorbeam despre muzica tigănească și ce impact ar fi avut ea în muzica jazz. Poți să spui ceva despre asta? Vreau să spun, această particularitate a muzicii țigănești este foarte prezentă în termeni de energie și efervescență și ea se întâmplă în momente speciale precum nunți, inmormântări, ș.a.m.d.

DSC_0878.JPG

Bugge Wesseltoft:

"Am învățat unii de la ceilalți, și asta cred că e unica abilitate umană care ne-a diferențiat de unele animale care au trăit propriu-zis aceeași viață cu noi de milioane de ani. Continuă să facă același lucru: nu se schimbă niciodată. Sau se modifică foarte încet.

Dar dacă privești rasa umană din ultimii 70-80 de mii de ani - ne-am schimbat enorm. Și asta a început în momentul în care oamenii au început să călătorească. Am fost nevoiți să întâmpinăm noi provocări, noi idei și din asta am crescut și am învățat. Asta face parte din a fi om și vreau să zic că nu poți opri asta."

BW:  Călătoresc foarte mult și realizez cât de importanți sunt romii în muzică. Cred că e mai important decât știe oricine și asta se întâmplă datorită... Îmi pare rău pentru ei pentru că se pare că nu se pot stabili undeva, fără romi, făra țigani, fără călătoriile lor, cred că muzica ar fi fost diferită în lume.

Eu observ că ei au venit din Rajasthan, India. Apoi au început să migreze către Pakistan, deci muzica Sufi, Nustrat Fateh Ali Khan - toți oamenii ăștia au fost țigani. Nu știam asta anul trecut. Mi-am dat seama că au ca reper muzical Rajasthan și apoi mai este și muzica turcească și darbuka africană, groove-ul oriental. E muzica omenilor săraci. E muzica de petrecere, de nuntă. Apoi este muzica marocană și avem de asemenea și țiganii europeni, pentru că atunci când au venit în Turcia, s-au separat - unii din ei s-au dus în Cairo, apoi Maroc și mai sus în Spania și alții au veit prin Bulgaria, România. Și, desigur, flamenco este o muzică țigănească.

IM: Exact.

BW: Mai exită jazz-ul țigănesc care este foarte interesant și foarte prezent în Franța, un lucru mic numit jazz țigănesc care a afectat și schimbat tot jazz-ul american, ceea ce este fenomen fascinant de realizat.

IM: E corect să spunem că fără emigrare nu am avea muzica pe care o avem azi?

BW: Bineînțeles, dar nu doar muzica - orice nouă invenție, nouă expresie, orice e nou - vreau să spun că totul e bazat pe două idei diferite care se întâlnesc și se unesc într-una singură și câteodată nu funcționează, dar de cele mai multe ori se creează ceva nou și lumea merge înainte. Și asta stă în ADN-ul uman. Prin urmare aceaste amestecuri și migrații de oameni, idei și culturi fac parte din istoria umanității incă de la începutul existenței.

Așa am am crescut: am învățat unii de la ceilalți, și asta cred că e unica abilitate umană care ne-a diferențiat de unele animale care au trăit propriu-zis aceeași viață cu noi de milioane de ani. Continuă să facă același lucru: nu se schimbă niciodată. Sau se modifică foarte încet.

Dar dacă privești rasa umană din ultimii 70-80 de mii de ani - ne-am schimbat enorm. Și asta a început în momentul în care oamenii au început să călătorească. Am fost nevoiți să întâmpinăm noi provocări, noi idei și din asta am crescut și am învățat. Asta face parte din a fi om și vreau să zic că nu poți opri asta.

Dacă te uiți de exemplu la țara mea, la Norvegia, acolo e o discuție despre conservarea culturii norvegiane pentru că în această perioadă exista multa migrație și tuturor le e teamă că va dispărea cultura noastră. Dar adevărul e că această cultură norvegiană nu este norvegiană, ea a venit dinspre Marea Neagră și deci a fost în continuă schimbare. Dacă iei orice aspect din cultura norvegiană, el vine din altă parte deci nu poți spune asta, e greșit. Deci cultura este un fenomen în schimbare atâta timp cât oamenii se vor întâlni unii cu alții. Dacă te uiți la succesul Statelor Unite ale Americii acesta e bazat pe imigrare. E desigur îngrozitor pentru indienii nativi, dar a fost cel mai important loc din lume în ultimii 100 - 150 de ani. America. Datorită oamenilor care au migrat și s-au mutat în America. Și datorită felului de a fi binevenit și a ți se da o șansă.

IM: Legat de chestiunea asta cu șansa și antreprenoriatul - următoarea întrebare este depre casele de producție independente. Ai început de ceva veme Jazzland Recordings, casa ta de producție. Mai sunt și altele cu care ești conectat într-un fel sau altul ca cele din zona nu jazz și acid jazz: Compost Records, Sonar Kollektiv, băieții de la Jazzaova ș.a.m.d. În România sunt câțiva producători independenți ca Fiver House Records, de fapt Iordache, fondatorul care va cânta și el azi.

Cât de importantă este muzica independentă din ziua de azi și în ce măsură avem nevoie de muzica independentă și de casele de producție independente în peisajul muzicii de azi?

BW: Asta e o întrebare dificilă. Industria muzicală a avut mereu un aspect financiar. Au fost iubitori de muzică, dar întotdeauna s-au gândit că vor scoate bani de pe urma ei de aceea au căutat artiști, i-au preluat, au construit studiouri, au scos singleuri, știi... Dar desigur la un moment dat muzica a devenit extrem de comercială. Cred că asta s-a întâmplat prin 80 când au apărut CD-urile.

DSC_0806.JPG

IM: Da.

BW: Erau ieftine de produs.

IM: Întotdeauna a fost cumva comercială pentru că încă de la începuturi erau lucruri pe care oamenii le vindeau, erau.. acele foi cu niște note muzicale. Apoi au început să vândă role pentru pian ce erau operate automat, apoi au apărut primele versiuni de proto-vinyl, apoi vinilurile, casetele, CD-urile ș.a.m.d. De fapt vinilurile, Cd-urile și casetele.

BW: Dar nu s-au fi făcut înregistrări dacă nu ar fi scos cineva bani de pe ele. Muzica ar fi existat de sine stătător, desigur. Muzica e mereu acolo cu cineva care să o cânte. Dar să iei acea bucată, să o cânți, să o înregistrezi și să o dai oameilor să o asculte - asta e industria comercială. E încă importantă, mai ales acum când oamenii au posibilitatea să vadă pe YouTube ce se întâmplă în lume - asta e o schimbare incredibilă. Te poți inspira, poți urmări muzică de oriunde și poți fi inspirat. Și asta mi se pare grozav.

Recent am fost în Pakistan și acolo e o mișcare fantastică a muzicii electronice care se numește Forever South, în Karachi. Ia amploare și sunt un grup de 20 de oameni fac muzică electronică în dormitor, muzica pe care o uploadează pe Soundcloud. Dintr-o dată aveau 150.000 de ascultători, ceea ce este incredibil dacă ne gândim că Pakistan este o țară chiar ciudată, fără locații în care poți cânta, fără cluburi, fără nimic.

IM: Cu siguranță ești înconjurat de aceste talente frumoase și de oameni foarte tineri atunci când ești în turneu.. Care ar fi sfatul tău pentru tânăra generație și noii muzicieni care visează să fie artiști și care visează, nu știu, să fie la fel de populari?

DSC_0870.JPG

"Atunci când faci un CD, sau asculți radio este tot o conexiune dar e la un alt nivel. Dar această conexiune directă pe care o ai cu publicul, asta a fost și va fi cel mai important lucru pe care îl poți face ca muzician. Acolo cred că muzica are relevanță pentru societate."

BW: Cred că muzica nu ar trebui să fie despre ”a fi popular”. Ar trebui să fie despre a exprima ceva și despre încercarea de a reda această expresie cât mai bine cu putință. Pentru mine mereu a fost la fel: muzica e o experiență de la om la om, e o experiență între omul care o livrează și cel care o primește. Și a cânta într-un concert pentru cineva, ăsta e cel mai important lucru pe care îl poți face - acolo poți simți energia.

IM: Conexiunea.

BW: Conexiunea, așa că te conectezi. Deci atunci când faci un CD, sau asculți radio este tot o conexiune dar e la un alt nivel. Dar această conexiune directă pe care o ai cu publicul, asta a fost și va fi cel mai important lucru pe care îl poți face ca muzician. Acolo cred că muzica are relevanță pentru societate.

IM: Prin funcția ei de comunicare cum ai spus.

BW: Da. muzica ar trebui să ofere ceva cuiva. Energie, iubire, tristețe, orice.

E un lucru minunat de oferit oamenilor: muzica.

IM: Bună încheiere. Îți mulțumesc foarte mult.

Comment