Breathelast: Contagios și Bolnăvicios vibrează puternic

Breathelast

All This Amounts Exactly Nothing

Until You Throw It All Away

De câțiva ani trăiesc într-un consumerism dezgustător: nu îmi fac timp să ascult decât câteva albume mai mult de 3-4 ori. Lucrul ăsta s-a schimbat devreme acum în 2018, odată cu noul material al cvintetului de rechini Breathelast. Primul lor album conține 14 piese compuse în ultimii 3 ani și ceva. Rockerii-metaliști au reușit ceva magnific alături Marius Costache de la Studio148, fotograful-regizor Miluță Fluieraș și grafic designerul-muzician Alexandru Daș (pe care îl puteți ascultă în trupa Valerinne). Acest colectiv a produs un disc eclectic și versatil (heavy metal, punk, grindcore și death melodic cu câteva intervenții ambientale), căruia când îi dai play este imposibil să te plictisești (nici prima oară, nici a zecea sau douăzecea). 

Infern

Infern mă face să mă gândesc la Colectiv, dar a fost scris înainte de tragedia care a marcat industria muzicală românească și viețile noastre tuturor. Este genul de cântec contagios și bolnăvicios în sensul pur al cuvintelor și vibrează puternic în mine.

Nici nu am simțit că ar fi trecut 50 de minute. Tot ce știam, precum într-un montagne russe, este că mai vreau o dată. Erupția asta sonică are o identitate vizuală precum o radiografie organică, cu accent pe metaforele pielii și scheletului uman. Posterul eventului de lansare beneficiază de o ilustrație superbă cu o coloana vertebrală și typography monumental. La fel și artă albumului, pe care abia aștept să îl țîn în mâna sub formă de CD, conține colaje fotografice cu portretele lui Miluță “remixate”, multe straturi suprapuse și fragmente de piele și os în osmoză, intervențiile lui Daș. Felicitări pentru typography-ul post-modernist, este perfect pentru o trupă în 2018 și face din material un produs prețios.

All This Amounts Exactly Nothing 

Until You Throw It All Away

Posterul eventului de lansare beneficiază de o ilustrație superbă cu o coloana vertebrală și typography monumental.

Discul ăsta conceptual îți intră pe sub piele piesă cu piesă, la propriu. Are două cântece în română, "Oase" și "Infern" iar printre cele 12 în engleză sunt superbele "A Million And One", "At Your Funeral" și "Valor of Knife Deep Conversation" care deschide materialul:

"Infern" mă face să mă gândesc la Colectiv, dar a fost scris înainte de tragedia care a marcat industria muzicală românească și viețile noastre tuturor. Este genul de cântec contagios și bolnăvicios în sensul pur al cuvintelor și vibrează puternic în mine.

"Road To Your Grave" este precum un interludiu lent, una din cele două bijuterii minimaliste, fără pic de distors, dar distrugătoare și reverberante pentru trup și suflet.

Basul electric foarte groovy de la "Gutter Anthem" mă lasă perplex și "Unsung Foes" are probabil cel mai bun balans al unei piese cu un sound heavy metal.

"All This Amounts Exactly Nothing Until You Throw It All Away" poate fi descris în ansamblu drept schizophrenic, cu ritmuri complexe și pasaje parcă colate formând structurile cântecelor. Totul este în concordanță cu materialele vizuale care îl completează (augmentează).

Producătorul Ross Robinson a scos ce era mai bun din "At The Drive-In" pe albumul lor "Relationship of Command" și la fel întră și Marius Costache în schemă. Îl simt cum caută fiecare ocazie să scoată în evidență și puncteze intrumentele prezente sau vocea. În proiectul său cu "Fane și Para", "Environments", are un talent incredibil de a scoate în evidență liniștea și aerul dintre melodii și trackuri. La fel și pe "All This Amounts Exactly Nothing Until You Throw It All Away", spațiul dintre melodii și armonii ("Infern" are doar 2 chitare și voce), dintre distors, beaturi grave și structuri cu multe sincope parcă respiră. Observ chiar o transgresie către momente ambientale, pe "Heartless Arsenal" și pe "The One Where We Bury Our Past" se instaurează liniște după furtună (o liniște monument). 

Brendan O’Brian reușea de asemnea să extragă din Deftones și Incubus cu fiecare album ceva nou și unic, independent în discografia trupelor. Uneori la Incubus, radical diferit și ca gen, trecând de la nu-metal la hard-rock, către pop rock și folk. De data asta dintr-o trupa de metalcore, Marius scoate texturi fine și sensibilități sculpturale sincronizate vizual parcă cu arta Fluieraș-Daș.

Întotdeauna se simte când o trupa se maturizează și acum după 8 ani de Breathelast, un nou album este încă un stâlp-dovadă a perseverenței și insistenței (poate chiar încăpățânării), cu rezultate revelatoare: capodoperă, produs de calitate premium. Mihai, Hertzu, Aditza, Vali, I0 Nuts o plecăciune cu respect!

"At Your Funeral" este acea piesă care îți scrie în cap un scenariu și apoi așteaptă transformarea într-un trip sofisticat, eficient. "The Bridge" intră în categoria pieselor pe care aș vrea să le aud pe RockFm. Sper să fie asta o profeție!

Este un album care este ca o scrisoare celor care vin după noi, dar păstrează pe parcursul ei senzația că lumea nu are scăpare orice ar face, istoria se va repeta și omul va cădea iar în păcatul zădărniciei. Am imaginat cele 14 piese ca fiind 14 puncte într-o scrisoare care se va termina cu începutul (un loop):

1. este important să vorbim despre ce va urma..

2. vor veni zile grele, vor fi și zile bune

3. oamenii nu sunt răi, dar pot dușmăni ușor

4. nu lăsa rănile la vedere, nu lăsa indicii spre casă

5. drumul poate continua tot prin oameni

6. pentru cei care vin, ca să conteze

7. trebuie să răsturnăm pe cei puțini, dar orbi

8. trebuie să reaprindem focul interior

9. să uităm ce ne desparte, să fim noi un imn

10. un pod către o zi nouă, o zi mai bună

11. cu toții am cunoscut un infern

12. încât să ne salvăm cu toții, ca unul singur

13. cu dușmani iertați și aduși aproape.

14. cu toate astea, istoria se va repeta.

1. este important să vorbim despre ce va urma…

(Mihai Andrei despre All This Amounts Exactly Nothing/ Until You Throw It All Away)

Ne vedem la concertul de lansare al albumului rechinilor în Control pe 13 februarie, unde va performa și Andrei Irode cu invitații săi și din câte am înțeles vom avea un clip în premieră!

Marți 13 februarie în Control

Întotdeauna se simte când o trupa se maturizează și acum după 8 ani de Breathelast, un nou album este încă un stâlp-dovadă a perseverenței și insistenței (poate chiar încăpățânării), cu rezultate revelatoare.